Stiri Saptamana 1.06.2007 - 9.06.2007
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nereide in 2007-05-28 12:35
Un hibrid intre pisica si iepure
Porcusorul de Guineea, un animalut de casa jucaus
Nevastuica - un carnivor simpatic

Stiri Saptamana 14.05.2007 - 20.05.2007
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nereide in 2007-05-13 09:40
Obiceiurile chinchillelor
Sfaturi pt alegerea unui animal potrivit
Diverse articole din lumea animalelor
Cand luxul ajunge in lumea necuvantatoarelor
Cel mai mare iepure din lume

Stiri Saptamana 7.05.2007 - 14.05.2007
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nereide in 2007-05-06 13:25
Sfaturi pt alegerea unui animal potrivit
Obiceiurile chinchillelor
Bulmastif, un câine protector
Mopsul, un excelent insotitor si câine de paza
Tchin-Spanielul Japonez
Ogarul afgan, regele câinilor
Acvarii si pesti
Pisica, o felina cu personalitate
Lhasa Apso, câine-santinela aducator de noroc
ALIMENTATIA PRIETENILOR PATRUPEZI
Dalmatienii iubesc alergarea
Câinii Leonberger iubesc pe toata lumea
Pestele spada - iubitor de ape linistite
pesti si alte animale
Bracul italian, un câine inteligent
Diverse articole din lumea animalelor

Si multe alte articole vizitand sectiunea forumului nostru dedicata prietenilor necuvantatori.

http://independentul.myforum.ro/stiri-din-lumea-animalelor-vf18.html

Bulmastif, un câine protector
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nereide in 2007-05-02 08:49
Bulmastiful este un câine de lucru în SUA şi Marea Britanie , însă în Australia este clasificat drept câine utilitar. Au fost folosiţi iniţial pentru pază, iar în prezent sunt animale de companie .
Bulmastiful a fost iniţial numit câinele de noapte al paznicului de vânătoare întrucât era folosit la prinsul braconierilor. Rasa a fost creată la sfârşitul anilor 1800. Când nevoia de câini pentru paznicii de vânătoare a scăzut, au fost folosiţi în activităţi sportive: o persoană fugea şi se ascundea în tufişuri şi după puţin timp era eliberat un Bulmastif cu botniţă, pentru a o găsi. Nu era antrenat să sfâşie şi să ucidă, ci să îşi biruie ţinta. Toate înregistrările arată că nici un câine nu a pierdut o astfel de competiţie. Asociaţia chinologică britanică a recunoscut pentru prima dată rasa în anul 1925.

Caracteristici

Bulmastiful poate fi recalcitrant, fiind nevoie de fermitate în perioada în care acesta este mic. Poate fi, de asemenea, destul de încăpăţânat şi de violent la maturitate.Bulmastiful are un cap mare şi pătrat. Are botul scurt, cu nas lat şi nări largi. Gura este nivelată, ieşirea uşor proeminentă a acesteia fiind permisă. Ochii sunt negri sau căprui şi de mărime medie. Urechile sunt mici, în formă de V, fiind mai închise la culoare decât corpul. Gâtul este foarte dens şi musculos, fiind aproape egal cu circumferinţa craniului. Pieptul este larg deschis şi adânc, umerii sunt musculoşi şi puternici. Linia spatelui este la acelaşi nivel cu un posterior scurt şi drept. Labele sunt bine arcuite, cu perniţe rotunde. Coada este purtată drept sau curbată. Culoarea acestui câine este cafenie, roşie sau dungată, pe un fond cenuşiu. Puţin alb este permis numai pe piept. Botul trebuie să fie negru.

Caracter şi temperament

Bulmastiful are nevoie de 40-60 de minute pe zi de antrenament. Acest câine nu va dori plimbări lungi sau multe exerciţii libere până când nu are cel puţin vârsta de un an. Prea multe exerciţii la o vârstă fragedă pot cauza probleme la nivelul articulaţiilor sau al oaselor. Are nevoie de doar câteva plimbări pe zi. Bulmastiful este un câine care îşi protejează stăpânul, fiind un adevărat paznic al acestuia. Deşi nu prea latră, el poate fi agresiv dacă observă un pericol. Este ataşat de copii şi se înţelege bine cu alte animale. Trebuie să fie socializaţi de mici. Vor accepta străinii numai dacă le sunt prezentaţi de cineva în care au încredere. Intruşii vor fi repede opriţi. Bulmastiful nu este o rasă recomandată cuiva lipsit de experienţă în crescut câini din cauza încăpăţânării şi naturii sale superprotectoare.

Îngrijire

Bulmastiful are blana scurtă, linsă, care trebuie periată o dată la două săptămâni. Nu trebuie tuns, ci doar periată blana cu o mănuşă. Bulmastiful năpârleşte foarte puţin.Poate solicita destul de multă hrană. Ca rasă, este cunoscut faptul că are preferinţe alimentare. În stadiul de adult, va fi hrănit de două ori pe zi. Aceşti câini trăiesc în jur de zece ani.

Stiri diverse din lumea animalelor
     media: 5.00 din 1 vot

postat de nereide in 2007-04-12 21:24
Porcusorul de Guineea - un animal timid

Porcusorul de Guineea este un animal timid, docil si dragut, cu o fire blânda. Musca foarte rar, iar când o face are un motiv, incearca sa ne comunice ceva in acest fel.
Porcusorul de Guineea este un animal sociabil si curios. El incerca sa investigheze mediul inconjurator cu ajutorul simturilor. Puiul de porcusor, asemenea unui copil mic, e lipsit de experienta, motiv ce il face extrem de curios. Adeseori se poate intâmpla ca unii dintre pui sa muste sau sa ciuguleasca usor mâna, imbracamintea, nasul sau parul stapânului, in acest fel incercând sa descopere daca acestea se pot mânca. Poate musca si din greseala, atunci când simte mirosul hranei. La porcusorii de Guineea muscatura sau ciugulirea mai fina, delicata, poate fi si o forma de contact, un mod de a interactiona social.
Poate e speriat
Porcusorul sperios, mai putin socializat, musca de frica. Daca este matur sau mai in vârsta va avea nevoie de mai multa atentie din partea noastra si va trebui sa-l imblânzim. Devine sperios si atunci când traieste intr-o incapere rar vizitata de membrii familiei, daca e tinut intr-un acvariu sau se ascunde intr-o casuta prea mare, intr-un tub de plastic sau carton prea adânc. In asemenea mediu el este izolat, lipsit de stimuli. Tresare, se sperie, deoarece zgomotele, mirosurile, miscarile provenite din exterior sunt percepute brusc. Fiind inspaimântat, el incearca sa fuga si daca nu se poate refugia, nu poate scapa, din cauza fricii, musca. Trebuie sa-i câstigam increderea, dar aceasta nu se poate face de la o zi la alta, este nevoie de timp si multa rabdare. Daca-l ingrijim bine, se va obisnui cu noi, prezenta noastra va fi asociata cu stimuli pozitivi si placuti si, incet-incet, se va imblânzi. Medicii veterinari spun ca, atunci când vrem sa-l scoatem din cusca, nu trebuie sa-l gonim! El trebuie tratat cu blândete, trebuie sa-l prindem incet, cu ajutorul ambelor mâini, cu fermitate, dar calm, vorbind cu el, pentru a ne auzi vocea. Va fi mai putin stresat daca-l mânam cu miscari lente intr-un colt al custii si apoi il scoatem in asa fel incât intregul corp sa-i fie sustinut bine, pentru a se simti in siguranta, pentru a nu putea cadea sau sari din mâna. Pe lânga mângâiere, alintare, cu vârful degetelor il putem freca usor, executând miscari circulare. Acest „mic masaj“ calmeaza si linisteste majoritatea animalelor. Intre timp il putem „mitui“ cu diferite mici recompense, oferindu-i o bucatica de castravete sau alte bunatati.
Un lucru extrem de important este faptul ca porcusorii se pot rani grav daca sunt scapati din mâna, in special de copiii mici, sub sase ani. Ei trebuie supravegheati de fiecare data când vor sa-i mângâie sau sa-i prinda. Multi copii nu stiu cum trebuie prins, ridicat sau carat un porcusor si nu sunt constienti de faptul ca streseaza animalul. Daca nu-l prind bine, daca il strâng, il ridica brusc si apoi il scapa, ii provoaca mari dureri sau leziuni grave. Cei mai multi dintre porcusori nici in aceste conditii nu musca, doar tipa sau pisca slab mâna persoanei, atentionând stapânul ca il doare, si musca tare doar când nu mai suporta durerea.
Când vrea sa-si faca nevoile
Porcusorul prefera sa-si faca nevoile intr-un loc mai retras, privat. Când e tinut in brate sau pe piept, dupa un timp el ne semnaleaza nevoia de a urina. Devine nelinistit, agitat, se invârteste, incearca sa traga haina, sa ciuguleasca mâna sau scânceste, prin aceste semne dându-ne de stire ca vrea sa-si faca nevoile. Daca aceste semnale nu sunt corect percepute si daca nu este pus jos in cusca, ele vor deveni si mai accentuate si, pâna la urma, va urina pe noi.
Unele parti ale corpului sunt sensibile
Majoritatea porcusorilor nu agreeaza sa fie atinsi sau mângâiati in partea dorsala, nici sa fie mângâiati in directia opusa cresterii parului. Daca la atingerea acestor parti porcusorul devine neobisnuit de agitat, este recomandata vizitarea medicului veterinar, deoarece animalul ar putea avea o infectie provocata de paraziti sau o alta boala. In cazul unei infectii sau in cazul unor boli, mângâierea, chiar si atingerea, poate fi dureroasa pentru porcusor. Pielea porcusorului bolnav devine sensibila. Se poate intâmpla ca el sa muste sau sa ciuguleasca mâna, incercând in acest fel sa elimine sursa durerii. Este o reactie normala, deoarece el considera ca mâna stapânului ii provoaca dureri.
Unii porcusori incearca sa aline durerea prin muscarea diferitelor obiecte, accesorii. Daca dintii lui cresc prea lungi sau intr-o directie nepotrivita, nu va putea mesteca si inghiti bine sau nu va putea consuma deloc hrana, incercând sa „corecteze“ deficienta prin muscare.
Ar prefera sa ramâna cu partenerii lui
Când nu are chef de joaca, poate nu se simte bine, nu e bine dispus sau poate e obosit. Poate prefera sa ramâna in cusca sau doreste sa se plimbe cu partenerii lui. In aceste momente nu-i face placere sa fie scos sau mângâiat. O comportare asemanatoare poate avea si porcusorul care e constrâns sa traiasca singur, fara partener, sau are o cusca prea strâmta si din aceasta cauza se plictiseste. Porcusorul de Guineea se poate plictisi si intr-o cusca mai mare, chiar si lânga partener, daca aceasta nu este prevazuta cu diferite ascunzisuri, accesorii, obstacole, labirinturi. Diferitele structuri si accesorii interioare indeamna porcusorul sa interactioneze cu mediul lui, sa se miste mai mult si sa devina mai activ.

Chiuhuahua, un câine foarte gelos

Chiuhuahua este un foarte bun câine de companie. Plin de curaj si extrem de energic, mândru si intreprinzator , el ofera, dar si cere multa afectiune. Are o vointa de fier si este foarte atasat de stapân, putând deveni chiar gelos.
Chiuhuahua este un patruped foarte suspicios si are incredere doar in stapânul sau. In prezenta strainilor isi urmeaza indeaproape stapânul, evitând sa fie calcat cu o dexteritate specifica rasei. Pentru unele persoane dresajul acestei rase poate parea dificil, deoarece câinele chiuhuahua este incapatânat, dar este inteligent si, cu rabdare, poate fi dresat. Intrucât are tendinta de a fi agresiv cu alte animale, se recomanda sa fie socializat de mic, altfel devine agresiv atât cu alti câini, cât si cu oamenii, inclusiv copiii. Din acest motiv el nu este un câine recomandat pentru copii. Fiind un câine atât de mic, cele mai valoroase exemplare cântarind sub 1.3 kg, Chiuhuahua se adapteaza usor la viata in apartament. Când este scos la plimbare, nu este indicata folosirea zgardei, ci este de preferat un ham. In general, chiuhuahua este foarte friguros si are nevoie de un pulover pe vreme mai racoroasa.
Cel mai mic câine din lume, chiuhuahua, sforaie mult
Un chiuhuahua traieste in medie peste 15 ani. Pentru ca are nasul foarte scurt, are tendinta de a sforai. Ochii proeminenti sunt susceptibili la uscarea corneei si la glaucoma secundara. El mai este predispus la probleme ale gingiilor, raceli, stres si reumatism. Are tendinta de a se ingrasa si este indicata o hranire cu masura si fara ciocolata. Puii de chiuhuahua se nasc cu un cap foarte mare, motiv pentru care este nevoie ca nasterea sa fie facuta prin cezariana. Puii sunt vulnerabili la fracturi si alte accidente. La unele exemplare deschizatura craniului de la nastere nu se inchide si astfel sunt predispuse la o multime de accidente.
Cu siguranta, Chiuhuahua este cel mai mic câine din lume si se bucura de o popularitate enorma. El exprima farmecul gratios al câinelui care trebuie alintat, dar poseda si un instinct innascut pentru protectie.

Bichonul cu par cret, un câine vioi

Bichonul cu par cret este un câine vioi si vesel, devotat, afectuos, insa banuitor fata de straini.
Bichonul cu par cret este un câine mic, vesel si jucaus, cu infatisare vioaie. Este un foarte bun insotitor si un excelent câine de apartament. Corpul acestui patruped este acoperit de par lung si rasucit in bucle alungite. Capul este proportionat fata de corp, craniul mai lung decât botul si usor boltit, nasul rotund, pigmentat cu negru. Ochii bichonului cu par cret nu sunt prea mari si nici proeminenti, rotunzi, de culoare inchisa, dar sunt expresivi si vioi peste masura. Potrivit specialistilor, bichonul cu par cret este un rezultat al incrucisarii dintre rasa maltez si pudel-pitic. Adus din insulele Baleare de navigatorii spanioli, a ajuns apoi in Franta in secolul al XV-lea, sub denumirea de „Teneriffe“. A devenit, datorita gingasiei si farmecului sau, un patruped favorit al doamnelor franceze si italiene din acea epoca. Rasfatatul saloanelor, patrupedul a fost inconjurat de atâta atentie incât a primit numele de „bichonner“ - ferchezuit.
Bichonul cu par cret, o varietate
Acest câine este catalogat de specialisti ca o varietate. Urechile destul de lungi ale bichonului cu par cret imbraca maiestuos capul lasând sa i se intrevada trupul neexagerat de robust, gâtul destul de lung, bine acoperit cu par in bucle, pieptul bine dezvoltat si adânc. Salele sunt late si puternice, usor curbate, umerii oblici, spatele drept.
Picioarele sunt drepte, cu osatura fina, nervoase, pulpele late si bine acoperite cu muschi.
Coada este purtata in sus, curbata gratios, insa nu rulata pe spate, iar parul care o acopera este lung si cade deasupra spatelui. Parul este fin, matasos, rasucit in bucle alungite, largi, cu o lungime de cinci-sapte centimetri, care se aseamana, din cele spuse de cunoscatori, cu blana caprei de Mongolia, de un alb curat, uneori cu pete cafenii pe urechi.


Termeni si Conditii de Utilizare